Îmi voi alege singur drumul,
Spre centru am să evadez,
Să mă plimb, să mă așez,
Îmi iau ceva bun de băut.
N-am nevoie de cască
Să mă poarte prin viață,
Pășesc peste apă,
De vină-i mândria prostească.
Mă ridici,
Mă dobori,
Tot ce îmi dai e nesiguranță
Clasica amăgire.
Mă porți spre înălțimi,
Mă menții complet,
Acum mă simt de parcă trăiesc
Trăiesc într-un Bol cu Nisip.